Cabron :
Te rog, nu mai plange …
Cred ca te inteleg perfect
Si-mi ajunge …
Chiar daca gresesc, chiar daca lipsesc
Sa nu uiti ca sunt acolo cu gandul
Si nu glumesc !
Sunt zile in care nu trec pe-acasa,
Fiindca petrec.
Daca sunt beat si ma suni,
Iti inchid direct,
Dar ai fost cu mine,
Cu mine ai tras mereu
Si-aici nu ma refer la bine,
Ma refer la greu.
Vreau o falimie cu tine,
Vreau sa-mbatranesc
Si sa imi cresc copilul pe care il doresc.
Nu stiu daca-o sa reusesc,
Dar cate-odata
Raman zambind,
Gandindu-ma ca vreodata
O sa fie chiar asa,
Noi doi …
Tu si eu familia la care ma gandesc mereu.
Trebuie sa accepti, lumea e dementa
Si tre’ sa alerg, sa-ti ofer o viata decenta.
Melanie :
Tu si eu,
Impreuna mereu …
Vom trece peste greu
Vreau sa ramai numai al meu …
Melanie :
Imi amintesc cand imi spuneai
Ca fara mine viata n-are sens
Nu pot! Nu pot!
Nu vreau sa ma gandesc,
Ca as putea pierde
Sufletul tau …
Cabron :
Alerg sa-ti ofer o viata decenta …
Melanie :
Tu si eu,
Impreuna mereu …
Vom trece peste greu
Vreau sa ramai numai al meu …
Melanie :
Asteptare …
Ma doare …
Prea tare …
Dar oare ne vom revedea curand ?
Trec zilele ..
Orele …
Secundele …
Singuratatea ma apasa si plang …
Melanie :
Tu si eu,
Impreuna mereu …
Vom trece peste greu
Vreau sa ramai numai al meu …
Melanie :
Tu si eu,
Impreuna mereu …
Vom trece peste greu
Vreau sa ramai numaï al meu …
|
